Școala Gimnazială "Petre Dulfu"Baia Mare
După 1877 nu mai există documente despre această societate care probabil şi-a încetat activitatea datorită măsurilor luate de guvernul maghiar care interzicea limba română în şcoală fără autorizaţie.
O lovitură puternică au primit-o elevii români, în 1887, când limba română din disciplină obligatorie a devenit facultativă.
Intelectualii români au protestat printr-un Memoriu adresat primului ministru, în anul 1891. Memoriul a fost prezentat Conferinţei de către Vasile Lucaciu.
Se cerea restabilirea limbii române ca disciplină obligatorie, dar demersurile au rămas fără succes. Cadrele didactice din acea perioadă erau foarte bine pregătite, nivelul predării foarte elevat.
Gimnaziul a permis pătrunderea unui mare număr de români în rândurile intelectualităţii, amintim aici pe: Petru Bran, Ioan Popescu, Gheorghe Pop de Băseşti, Vasile Lucaciu, Petre Dulfu. Înfăptuirea Marii Uniri a creat cadrul favorabil progresului societăţii româneşti. Unificarea sistemului de învăţământ a dus la diversificarea şi dezvoltarea acestuia, între anii 1924-1928.
Dulfu a iubit si înțeles sufletul copiilor.
Aceasta o dovedește toată creația sa literară și manualele sale școlare, folosite în învățământul primar aproape o jumatate de secol.
Atmosfera tonică și plină de încredere în viață se recunoaște din primele versuri ale cărții, "Isprăvile lui Păcală", ceea ce dovedește că autorul cunoștea valoarea psihologiei momentelor vesele, a emoțiilor pozitive în viața tinerilor, cititori și viitorilor iubitori ai lecturii...
Și celelalte creații literare ale lui Petre Dulfu au fost citite cu sete ...atât de cei cu multă școala cât și de cei cu școală mai puțină, adică de cei bătrâni, dar mai ales de lumea celor mici, pe care Dulfu i-a iubit atât de mult.
Pentru ei a transpus în versuri cu o aleasă armonie, comoara firească, necăutată, care altă dată îi legănase și lui copilaria la Tohat..."
(Pușcașu P., Filip T. - Petre Dulfu și literatura pentru copii).
